| 1.
|
ÎMPLETIT'URĂ, împletituri, s.f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obţinut prin împletire. - Împleti + suf. -tură.
Sursă
: DEX'98
(16232)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎMPLETIT'URĂ s. (înv. si reg.) pletitură. (O ~ de nuiele.)
Sursă
: Sinonime
(188757)
- siveco |
| |
| 3.
|
împletit'ură s. f., g.-d. art. împletit'urii; pl. împletit'uri
Sursă
: DOR
(255024)
- siveco |
| |
| 4.
|
ÎMPLETIT'UR//Ă ~i f. 1) Mod de a împleti. 2) Obiect obţinut prin împletire. [G.-D. împletiturii] /a împleti + suf. ~itură
Sursă
: NODEX
(339690)
- siveco |
| |
|
|